3 aprilie 2013

Nesăruturile




Te iubesc...
cu nesăruturile
sfâșiate pe buze..
cu umărul de bărbat
(de această dată) timid
sprijinit de marginea orei..

Fără ca tu să mă crezi

azvârlit de dor în descântec
în noapte și-n cântec...

Te iubesc...
eu, cel care întinde
brațul scandalos...

spre tâmpla ta
atingându-ți tăcerea
cu vârfurile degetelor...

Până ca tu să fugi
și să mă ierți în cerul
tălpilor tale ude...

Te iubesc...
cu cuvinte de bine
inegal și fără

să te stingi precum
taina din punctul cald
al trupurilor noastre...

Dară să dormi și să nu
crezi... în vise...
Uite, ele nu mor...

Din volumul AGONIE.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...