3 aprilie 2013

Despre volumul Agonie...



Italianista Viorica BĂLTEANU, Prof. Univ. Dr., Universitatea de Vest Timișoara, Cavaler al Republicii Italiene, despre volumul Agonie:


Memorabile sunt cele două lirice intitulate Autoportret, pentru că este inevitabilă căutarea de sine, tentativa de autodefinire, la vârsta zborului înalt. Instinctiv — dar nu este de exclus nici un ecou livresc benign — Andras Chiriliuc concentrează inspirat comunicarea poetică la numai 18 silabe (Autoportret II), deşi predilecţia noastră se opreşte neşovăielnic la Autoportret I, ale cărui doar opt silabe ne obligă a-l evoca pe uluitorul Giuseppe Ungaretti din anii tinereţii sale marcate de fronda artistică şi de experienţa cumplită a primului război mondial. 

Fireşte, ne ducem cu gândul spre capodopera alcătuită din numai şapte silabe: Mattina, febril scrisă de Ungaretti, în 26 ianuarie 1917, pe frontul friulan. Adică tulburătorul „M’illumino/ d’immenso”, ce iscase chicotelile nătânge ale obtuzilor de la finele celui de al doilea deceniu al secolului XX. Cităm, spre edificare, scânteietoarea producţie a bucovineanului nostru, o fulguraţie ce ne-a rămas întipărită în memorie: „Verde/ cu buze/ şi cântec” (pag. 36).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...