pe care-l ocolesc pentru tine.
Ştiu că-n faţa mea nu ai ochi să vorbeşti,
iar limba ta sculptează în valurile orelor
minute fără cuvinte... cu voce de primadonă mută !
Şi mă doare când aripile-mi sunt duse pe deal şi tranşate
pe rând. Ridică-te şi pleacă în mine căci niciodată
nu te voi mai lăsa să curgi cu atâta învolburare.
