Cand am trecut împreună în lumina lunii prin iarba
deasă...
Eram îmbrăţişaţi lângă o salcie curgătoare
cu lacul scânteind lângă noi şi luminile oraşului
îmbrăcându-ne trupul în răcoarea nopţii...
Ne sărutam vara târziu până spre crepuscul.
Miroseam a flori de câmp cu iubire...
Miroseam a nemurire şi a extaz !
Aşa arătau nopţile mele de vară cu iubirea mea...
mi-e dor de tot !
Mi-e dor să strig de fericire...
mi-e dor să mă pierd în nevăzut pe braţe de înger
născut din trupuri albe de plopi
cu aripi spre nord...
Nu ştiu dacă mă voi opri vreodată
din acest etre... Povestea mea
este despre aceste adevăruri
pe care le trăiesc
fără pauză...
fără milă...
înconjurat de muzică,
legănat de palmele zeilor...
În necuprinsul spaţiului mă îndrept mereu
cu privirea spre cer... spre FIINŢĂ !
