Când am căzut în genunchi mi-am lipit pleoapa
de urmele paşilor... nu ştiam cum să înaintez
şi am urmat sângele.
Era ca o dâră vie în liniştea nopţii...
Avea culoarea granitului în luminile oraşului...
Am simţit miros de persoană iubită...
şi m-am apropiat de ţărm şi...
Am auzit glas de persoană iubită dincolo de tumultul
mării,
dar nu m-am oprit şi am alergat spre a o cuprinde şi...
Am simţit îmbrăţişare de persoană iubită, dar era doar...
vântul !
Amorul mi s-a-mbrăcat în himeră...
şi a plecat spre nord... la capătul pământului,
în trecut... să nu mă pot întoarce,
să rămân prins în “a alerga” după tine,
tu care Eşti sau ai fost...
În liniştea nopţii,
într-o zi mă voi opri lângă ţărm...
voi picta nemurirea
pe trupul de suflet care mă va zări.
Voi fi întors cu faţa spre dragoste...
