...un cristal... apoi un trandafir din elixirul suprem...
Şi-a spălat picioarele cu amurg
pentru că ştia că în noapte mă voi opri
şi voi aştepta.
Mereu cu faţa către luminile oraşului...
din cer mi-am învelit trupul
neînţelegând liniştea de după miezul nopţii...
Aici, a început totul !
De ce m-am născut cu nemurirea pe braţe ?
De ce iubirea mă-mbracă-n trecut...
de ce mă tot învârt de 23 de ori între zi şi noapte
până la un nou legământ ?
Într-un final am să înţeleg de ce...
am să mă opresc din nou şi am să aştept
să aud cum vine spre mine...
Nu, niciodată aici !
Vine de dincolo doar pentru a-mi aminti
de ce iubim...
Alte nopţi vor mai trece...
Alte iubiri se vor naşte...
Un cristal... un trandafir din elixirul suprem !
Vom mai muri ?
Vom mai picta în crepuscul
lumina pe trupul lor...
