Poate că acolo unde s-a născut Iubirea,
era toamnă !
Poate acolo ne-am întâlnit prima dată
în parfumul strugurilor...
În bătaia celor 4 vânturi ale aztecilor,
când amurgul desena pe frunţile noastre
liniştea serii...
Poate atunci am păşit pentru prima dată
în noapte, ţinându-ne de mână,
lipindu-ne pleoapele şi şoptitul de cer...
înaintând în albastru,
acolo unde ajung doar Îngerii...
Poate că acolo unde s-a născut toamna,
era Iubire...
De-atâta iubire, mirosea a viaţă ! !
