Nu-mi găsesc liniştea,
deşi poate acum
am mai multe motive ca oricând
să mă bucur de tot...
Aş tăia o felie
din luminile oraşului
şi mi-aş încrustao
pe retină,
să port mereu cu mine însemnele cetăţii
în noapte...
L-am căutat pe Dumnezeu
şi l-am descoperit în oameni...
Am căutat nemurirea, e deghizată în suflet...
Am căutat dragostea şi am găsit viaţa !
Şi totuşi nu mă opresc din a căuta...
şi nu-mi găsesc liniştea !
Poate că m-am născut în zgomotul vântului,
al ploii... al zborului…
al miracolului de “a fi” sau cine ştie...
Dansez cu noaptea
în amintirea tuturor iubirilor netrăite...
şi spre dimineaţă
mă pierd mereu !
