La porţile cerului m-am oprit
încercând să descifrez nemurirea...
Din mine au crescut vise spre miază-noapte,
acolo unde doar zburătorii ajung !
Am cules însă iubirile paşind desculţi
pe marginea lumii... am inţeles atunci
că ne-am născut pentru dragoste,
pentru a transforma visele în certitudini,
pentru a oferi celorlalţi
o şansă de a se desprinde de trup
pentru o clipă, o clipă în care
să-şi lipească pleoapa de imens
respirând necuprinsul...
Cât de naivi suntem uneori,
această lume pentru noi a fost creată.
Prieteniile dintre oameni
sunt precum luna între cer şi ocean...
Rugăciunile noastre
rămân lucrurile nespuse la porţile cerului !
