POEZIE ANDRAS CHIRILIUC
coajă
Înebunesc în tăcere.
Şi mă cojesc...
şi de ultimele suflări de viaţă.
Păcat de noi. Unde vom trăi ? Unde ne vom zbate
între lumină... între lumină şi noapte ?
Cumplit de albastru ochiul tău
Eu nu mai respir.
Mă cojesc în albastru...
punct.
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire