Cum îmi şopteşti nemurirea la urechea stângă
precum o nimfă în noapte...
legănată în palmele zeilor !
Visul tău este zborul...
libertatea ta... sunt prieteniile,
oamenii de care Destinul te leagă cu sângele sacru al
existenţei tale.
Eu, undeva m-am oprit... şi te aştept !
Nu uita ca înapoi nu poţi păşi,
nu poţi călca umbra...
lumina este supremul care te-a adus în “a fi” şi iată...
ce bine că eşti !
Ce minunat EŞTI !
