Te apleci şi spui că nu mai vrei să zbori şi simţi cum
clipele de ieri par ani şi anii-s lungi, când vezi prin
ochiul lor
o cupă, o cupă-n care vrei să te apleci.
Porneşte echilibrat acel respiro-ntreg ce numai ochii-ţi
sunt în stare a-l şopti...
Şi plângi că nu mai vrei să mori.
