Purtăm îngerii răstigniţi pe braţele noastre
pentru că am uitat să iubim...
miros de opium şi sânge se simte încă în cetate !
Lumina să ne fie călăuza,
desculţi să păşim pe pământ ca pe aripi...
Să ne iubim unii pe alţii, altfel murim !
Cu degetul trasând în nisip răspunsuri
la clipele pe care ai dori să le opreşti
pentru totdeauna,
încerc să nu scap din mână fericirea,
Dumnezeu mi-a încrustat-o în venele sufeltului...
m-am trezit dincolo de descântecul făcut
în noapte, de blestemul morţii, deochiul iubirii.
Am rămas singur sfidându-mi libertatea de “a fi”...
singurul miracol la care am luat parte !
La porţile cerului purtăm marea pe braţe...
imensul mirosea a sărat, era deja asortat în alge...
