amnezie

Îmi aplec buzele spre pământ
şi muşc cu dinţii iarba...
Mă pierd în incongruenţa umbrelor ce fură
lumina solară şi mi se sfarmă femurul de stânca de apă...
şi...
cad...
cad în genunchi
mulţumindu-i lui Dumnezeu
că m-a facut om !